Ceai verde cu aroma de nemurire

stau linistit si beau ceai verde
cu aroma de nemurire
razboaiele mintii se opresc si-ncepe
olimpiada gândurilor bune
în mansarda inimii mele oamenii
se-nghesuie si se iubesc

în trupul meu se înalta case se aprind lumini
pe aceleasi drumuri de sânge
vin vestile bune si vestile proaste
la ferestrele ochilor mei îndragostitii îsi fac semn cu mâna
la urechile mele tineretea e un cântec de-adio

stau linistit si beau ceai verde
cu aroma de nemurire
astazi se naste poetul în vazul lumii indiferente
punctul se lupta cu virgula
poemul se lupta cu sfârsitul poemului
totul este repetitiv doar durerile
coboara pâna la radacinile umbrei

în palmele mele drumurile vietii sunt mai adânci
dar mai scurte din când în când
se intersecteaza cu cele ale prietenilor
ne cunoastem destinele doar dintr-un salut

stau linistit si beau ceai verde
cu aroma de nemurire
oamenii se grabesc pasarile negre se rotesc
pe cerul gurii mele
un copil plânge în mijlocul
mansardei pustii - Ionut Caragea - " Ceai verde cu aroma de nemurire "

Didi